Cunoaștere și Informații

Cunoașterea și informațiile (abordate în ansamblu sau în componentele lor distincte) sunt o preocupare majoră pentru tehnologia informației, sisteme de informații, și știința informației. Aceste domenii se ocupă de procedee și tehnici pentru captarea de informații (prin intermediul senzorilor) și generarea lor (prin calcul, formulare sau compoziție), prelucrarea (inclusiv codificare, criptare, compresie, ambalare), transmisia (incluzând toate metodele de telecomunicații), prezentarea (inclusiv metode de vizualizare/afișare), stocarea (de ex. magnetic sau optic, care includ metode holografice), etc.
 
 Acumularea cunoaşterii implică procese cognitive complexe, precum percepţia, învăţarea, comunicarea, asocierea, şi raţionamentul. Termenul de cunoaştere este folosit de asemenea în sensul cunoaşterii secretelor unui subiect cu posibilitatea folosirii acestora în anumite scopuri dacă este posibil. După standardizarea limbajelor de reprezentare a cunoașterii, au fost efectuate multe cercetări în domeniu, în special în ceea ce privește transformarea bazelor de date relaționale, rezoluția identității, descoperirea de cunoștințe și învățarea ontologiei. Procesul general utilizează metode tradiționale de extragere a informației și extragere, transformare și încărcare, care transformă datele din surse în formate structurate.
 
 Informaţia, ca şi concept, include o mare diversitate de sensuri în contexte diferite, de la cele zilnice până la cele tehnice. Conceptul de informaţie este strâns legat de noţiunile de restricţie, comunicare, control, date, forme, educație, cunoaştere, înțelegere, stimul mental, model, percepţie, şi reprezentare. În cel mai general caz, informația este propagarea cauzei și efectului într-un sistem. Informațiile sunt transmise fie ca și conținut al unui mesaj, fie prin observare directă sau indirectă. Ceea ce este perceput poate fi interpretat ca un mesaj în sine, și, în acest sens, informația este întotdeauna transmisă ca și conținutul unui mesaj.