Un risc asumat

Prin responsabilităţile pe care le-am avut în conducerea contraspionajului român am fost nu doar un simplu contemplator al evoluţiilor de suprafaţă, ci unul dintre puţinii care au cunoscut acţiunile subterane desfăşurate concertat de forţe, altădată duşmane, pentru a pune capăt unui sistem politic în Europa (fără îndoială că acţiunea nu s-a încheiat şi va continua şi pe celelalte continente). Ca fiu al acestui popor, nu permit nimănui nici măcar să mă bănuiască de lipsă de patriotism. Consider, de aceea, că este datoria mea de onoare să contribui la stabilirea adevărului aşa cum este el, convins fiind că nu voi mulţumi toţi cititorii, atît pentru că nu vor găsi răspunsuri la toate întrebările pe care şi le pun, cît şi pentru că putem privi lucrurile din unghiuri diferite.

Scriind această carte urmăresc şi un scop personal. Prin vîrful creionului meu vreau să se scurgă şi umilinţele la care am fost supus fără dicemămînt şi fără să le merit.
Deşi acest motiv îl menţionez la urmă, apreciez că este tot de datoria mea să dezvălui unele aspecte ale activităţilor desfăşurate de “odioasa Securitate” pentru a contribui la cunoaşterea adevăratului loc pe care aceasta l-a ocupat în sistemul de apărare al ţării, cu trimiteri la evenimentele din decembrie 1989, eventual şi la cele ulterioare.
Înainte de a încheia acest cuvînt introductiv trebuie să mărturisesc emoţia ce o resimt, la început de drum, dar şi hotărîrea de a o învinge, aşa cum am învins-o şi în 7 martie 1990, cînd a trebuit să fac abstracţie de imensa greutate ce-mi fusese pusă în spate.
Vreau să mulţumesc tuturor oamenilor care au crezut în cuvîntul meu şi au fost alături de mine în lupta pentru izbînda adevărului. Deşi este puţin ceea ce le ofer, o fac cu bună credinţă şi din toată inima